La 19 km de orașul Botoșani, în direcția nord și în partea stângă a șoselei Botoșani - Ștefănești la distanța de 4 km de șosea se află satul Burlești, care este legat de șosea printr-un drum prin câmp. Satul este așezat pe o pantă înclinată spre răsărit cu o stradă lată și dreaptă, care trece prin mijlocul satului de la miază-zi spre miază-noapte și 7 străzi întretăiate drepte, iar pe marginile satului două străzi înguste.
Numele satului se trage de la pârâul Burla ce trece pe valea Unțeni – Burla – Blândești. Satul este înființat în anul 1896 cu cetățeni veniți de pe Valea Siretului din satele: Stamate, Bănești, Siminicea și Grigorești. Printre primii locuitori ai satului au fost: Ion Andrei, Gheorghe Ghițun, Constantin Argint, Gheorghe Pușcașu – nume de familie care se întâlnesc frecvent printre locuitorii satului.
Satul se învecinează la apus cu satul Unțeni, la răsărit cu satele Vânători și Gorbănești, la miază-zi cu satele Talpa, Cerchejeni, Filipești și Victoria și la miază-noapte cu satul Soroceni, filie a Parohiei Burlești.
Locuitorii satului se ocupă cu agricultura și creșterea vitelor.
În centrul satului, lângă strada principală este construită biserica cu hramul ”Sf. Dumitru”, care se poate vedea de la distanță mare. Biserica este construită de locuitorii satului din cărămidă pe temelie de piatră, începută în anul 1910 și terminată în anul 1918. Cărămida a fost confecționată pe izlazul satului, lângă pârâul Burla, iar piatra pentru temelie a fost adusă cu carele de către locuitorii satului de la Flămânzi și Oneaga.
Biserica este în formă de cruce cu arcade rotunde cu un turn mare la clopotniță în partea de apus și două turnuri mici spre răsărit. Acoperișul este din tablă albă zincată. Stilul este moldovenesc specific bisericilor și mănăstirilor din Moldova. Are pridvor, deasupra căruia se află clopotnița cu două încăperi laterale luminate de câte o fereastră alungită.
Din prima încăpere pe o scară fixată în perete se intră în cafas, iar de acolo pe altă scară de lemn fixată în perete deasupra încăperii dinspre miază-zi se intră în clopotnița cu un clopot mare, unul mijlociu și trei mici. Din pridvor se trece în naos printr-o ușă în două părți fixată în pereți. Deasupra la intrare în naos se află cafasul. Naosul este despărțit de altar prin catapeteasmă.
Bolta este rotundă arcuită, vopsită în ulei de culoare albastră deschis cu stele, pe care sunt pictate Sfânta Treime în altar, cei patru evangheliști, la mijloc Mântuitorul în naos, iar în partea de apus Maica Domnului. Deasupra stranei drepte este pictat Învierea Domnului, iar în partea stângă Nașterea Domnului.
În pereți sunt fixate ferestre cu rame de fier, două la stranele cântăreților, două în mijlocul naosului, două în partea de răsărit a altarului și câte una la pereții laterali, astfel că biserica este destul de bine luminată. Pe pereți în interior pornesc 3 arcuri mari de la temelie și arcuite pe boltă, care sunt vopsite în ulei și culori de apă, împodobite cu decoruri treflate și cruci.
Tot pe arcuri sunt pictați și diferiți sfinți. Pereții sunt zugrăviți cu bronz argintiu în naos și auriu în altar. Pe pereți sunt zugrăviți cu bronz argintiu în naos și auriu în altar. Pe pereți sunt pictați în pridvor Sf. Petru și Pavel, câte unul pe pereții laterali; în naos pe peretele de sub cafas Femeia Samarineancă și Samarineanul milostiv. Pe peretele din dreapta, Sf. Alexandru și Sf. Voievozi, Sf.Mc. Dimitrie și Sf. Prooroc Ilie. Pe peretele din stânga, Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Ecaterina, Sf. Constantin și Elena și Sf. Ioan Botezătorul. În altar spre răsărit, Sf. Trei Ierarhi, spre miază-zi Sf. Spiridon, iar spre miază-noapte Sf. Ioan cel Milostiv.
Catapeteasma este din lemn de stejar cu mici crestături în lemn și cu icoane portative. Catapeteasma este întărită cu șină de fier fixată cu ambele capete în pereți și cu grinzi groase de brad șlefuite.
Pictura este executată de pictorul Nicolae Kraft.
Biserica a avut o reparație capitală în anul 1950 și una în 1966 când s-a făcut și pavajul în jurul bisericii și 5 contraforturi. În anul 1948 s-a plantat în jurul bisericii o perdea de protecție de salcâmi pentru a apăra biserica de vânturi și ploi.
Parohia a fost înființată în anul 1937, formată din satele Burlești dezlipit de la Parohia Vânători și Soroceni de la Parohia Unțeni. Primul preot a fost Dumitru Buliga. După el a urmat preotul Gheorghe Crîșmaru (1945 – 1947), iar din anul 1947 pr. Dumitru Barbălată. Au urmat: pr. Emil Stroișteanu, pr. Neculai Lăzărică, pr. Adrian Secrieru și pr. Dănuț Curelaru. Din anul 2000, paroh este pr. Vasile Marius Bercea.
